Privirea mi-a intalnit azi albastrul cerului. As vrea sa daram zidurile sa simt in nari mirosul primaverii, sa rup din albastrul cerului o bucatica sa o prind la lantisorul de la gat. Imi arunc privirile in sus iar ele se transforma in nori.
Ceva in mine tresare, se intinde lenes ca un copil abia trezit din somn. Un copil fericit, care a primit atat de multe incat acum multumeste cu un zambet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu