Amurg 5 (Mario de Sa Carneiro)

    "Legǎturile minţii se destramǎ la primul moment de interioarǎ linişte. Odihna nu suportǎ devenire. Rǎmâne un dans, o acrobaţie, o bufonerie, un dans, o acrobaţie, o bufonerie, un dans, o acrobaţie, o bufonerie, un dans, o acrob.............."

     Asta e viata... un dans, o acrobatie, o bufonerie ... . Uneori dansam cu tot sufletul chiar si un dans pe care il stapanim mai putin, alteori dansam ca sa nu pierdem ritmul .... . Cand cineva drag noua are umbre pe chip, suntem in stare sa facem o bufonerie ca sa-i vedem chipul luminat .... Din pacate trebuie sa riscam si acrobatii ca sa trecem peste momentele mai putin placute.
    Acesti ingeri trimisi de Dumnezeu, care ne incanta cu poemele lor ne fac viata mai frumoasa. Ai senzatia ca traiesc viata mai intens, ca ard ca niste torte sa ne lumineze pe noi, parca sunt niste efemeride care cauta lumina ....


P.S. Mario de Sa Carneiro, unul dintre putinii poeti portughezi vizionari, a incercat in scurta lui viata (s-a sinucis la varsta de 26 ani), sa depaseasca perimatele forme ale poeziei saudosiste, pornind sa cucereasca teritorii care, mai tarziu, vor apartine suprarealismului.