Avem uneori tendinta de a ne folosi unii de altii, de a ne privi cu ochii goi, in care am devenit pietre, el e piatra care ma doboara, ea cea care ma ridica mai sus, acceptam sau indepartam oamenii in functie de ce credem ca pot fi ei pentru noi.
Unde ne e curajul de a ne lua visele in brate, unde ne e iubirea cu care mangaiem ridurile din sufletul celor dragi?
Daca asta inseamna a trai viata cu luciditate, prefer sa dorm visul meu frumos. Nu voi raci, cu cuvinte reci, caldura din sufletul tau, nu voi calca altfel decat pe varfuri pe langa un zambet arcuit de copil, nici o zi nu o voi mai trai ca pe pedeapsa, nu voi mai face din nici o clipa un bilant rece al vietii.
Ma bucur ca exist, ca existi, ca undeva de la un punct, suntem "noi".. ca sufletul meu nu are chei.. ca e plin.. De drag.
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu