Un copil dislexic, o familie care nu poate sa îl înteleaga, mutarea lui într-o scoala departe de familie, treptat treptat, universul lui plin de culoare capata nuante întunecate. Pericolul de a ramâne pentru totdeauna într-o lume a umbrelor, ostila si indiferenta.
Arhitectul schimbarii este un tânar profesor de desen. Care stie sa "vada" dincolo de aparente. Copil fiind, fusese si el la rându-i dislexic. Neînteles de familie. Este rândul lui sa salveze un suflet de om. Si sa descopere în micutul de 9 ani un talent. Si sa îl ajute sa-si gaseasca locul în normalitate. Sa îi redea viata.
Redau din film câteva "secvente":
Pe insulele Solomon,
când băştinaşii vor să cultive
o parte dintr-o pădure,
ei nu taie copacii.
Pur şi simplu se adună
în jurul copacilor
şi strigă injurii la adresa copacilor,
îi blestemă.
În câteva zile,
copacii se usucă şi cad.
Mor de la sine!
A fost odată un băiat,
nu mă întrebaţi unde,
care nu putea să scrie
şi să citească.
Oricât de mult s-ar fi străduit
nu-şi putea aminti
că x vine înaintea lui y.
Cuvintele erau duşmanii lui
cei mai mari, ele dansau
în faţa ochilor lui,
înspăimântându-l şi supărându-l.
Învăţatul îl obosea,
dar pe cine nu oboseşte?
Creierul lui era plin,
dar nimic nu avea înţeles.
Alfabetul dansa ca într-o discotecă.
Într-o zi, bietul băiat a cedat
sub povara învăţatului.
Toţi râdeau de el,
dar el îi înfrunta curajos.
Dar într-o zi,
el a descoperit ceva măreţ.
Întreaga lume a fost uimită
când şi-a expus teoria.
Puteţi ghici despre cine am vorbit?
... Albert Einstein.
Copilul trebuie să se simtă dorit.
O îmbrăţişare, un sărut câteodată,
o vorbă bună care să îi arate
că vă pasă.
"Fiule, te iubesc,
dacă ai temeri, vino la mine!
Şi ce dacă nu reuşeşti!
Eu sunt mereu aici, lângă tine!"
Asta trebuie să îi spuneţi
ca să îi redaţi încrederea.
Asta înseamnă să vă pese!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu