sâmbătă, 21 august 2010

Remembrance

    Ma strabate lumina, ma arunca-n adancul cerului si ma uita acolo. Raman sa curg cu prima ploaie, sa-mi scutur umerii de toate semnele de intrebare.

    Am oprit timpul in dreptul copilariei, o ora, o zi, as fi vrut o viata. Si-am inteles, si am aflat raspuns la intrebare. Acum stiu ca pe suflet cad lacrimile planse cu ochii inchisi.

    La noapte imi voi stinge toate stelele apoi cu ochii larg deschisi imi voi tese propriul cer. Cu respiratia voi albi toate tristetile pana vor deveni invizibile si voi desena iar scara pana la cer.

May it be - Enya

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu