vineri, 17 decembrie 2010

Gânduri calde, pentru zile reci

zapada pe o pânza de paianjen
        Ma uit la lista pentru Mos Craciun a fiului meu, se lungeste pe zi ce trece. Pentru unele va trebui sa explic ca Mos Craciun nu mai are loc in sac. Lista mea e scurta. Unele dorinte (foarte putine) sunt materiale, altele nu. Cele materiale pot parea bizare. Vreau cesti. Nici prea mari, nici prea mici, nici prea pantecoase, dar nici cat un degetar. Avea bunica cesti de genul acesta, din pacate s-au pierdut cine stie pe unde. Doar in ele imi placea ceaiul de menta, nu erau asa de mari incat sa trebuiasca sa le apuc doar de coada, nici prea mici incat sa mi se piarda in palma. 

        In rest imi doresc ca lucrurile sa fie mai simple. Sa nu mai simt ca oameni si timp se invart haotic in jurul meu, facandu-ma sa fiu intr-un contratimp frustrant cu toti si toate. Si nu vreau sa-mi alung cuvintele de drag, de dor, oricat de banale ar parea. Oricat mi-ar certa mintea lucida, inima care nu vrea si nu stie sa se indoiasca de existenta marilor iubiri, a iubirilor linistite care nu se tem de frumusetea unor alte femei, care nu-si invinetesc visele lovindu-le cu cate o palma de deznadejde de cate ori cate o tristete le viscoleste iubirea.  

        Ar trebui poate sa ma ingrijoreze faptul ca nu am ambitii marete, nu visez o cariera fulminanta nici munti de bani. Dar sunt gata sa ma dau de o suta de ori peste cap pentru cate o bucurie mica a celor dragi, care pentru mine devine o bucurie mare. Ei da, poate au dreptate cei care spun ca sunt naiva, ca nu m-am maturizat inca. Eu insa asa stiu sa fiu fericita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu