duminică, 13 februarie 2011

Despre cum vine primavara

        Se juca cu umbra. Mereu in miscare, umbra ii copia fidel, dansul improvizat. Era pe deplin multumit de propria-i umbra, era docila, era jucausa. Ne intersectam cu alti oameni grabiti, fara timp si chef sa se joace sau macar sa arunce o privire interesata in jur. Desi pasii le erau grabiti, umbra lor parea mai insufletita decat ei. 
        Cateodata se abate cu suflare rece cate un gand amar. Imi bate mereu in fata, imi face pasul anevoios si ravaseste toate sperantele ce-si facusera culcus in cosul pieptului. Il inchid in sertarul de jos al dulapului si-l amenint cu recluziunea prelungita si efectuarea anumitor munci foarte neplacute gandurilor rele. Cum ar fi ascultatul celorlalti, ascultatul ala de-adevaratelea sau exercitii zilnice de zambet. Sau pur si simplu sa ma ajute sa asez soarele in varful bradului, pentru ca orice gand, cat de marunt ar fi el, stie cat imi plac mie zilele de bradut impodobit. 
         Mi-am mai propus eu ca incepand cu anul asta sa nu ma mai simt stinghera pe niciun drum, sa nu ma sperie faptul ca nu-i vad sfarsitul, dar sa deschid ochii mari la cate intalnesc in cale. 
        Si cate nu-s de vazut. Si nu-i de plecat in plimbare fara sa am in buzunar cateva graunte, sau o bucata de biscuite. Poti intalni pe drum un porumbel de exemplu, sau un caine care te latra cu sfiala si se rusineaza de fapta-i cand ii intinzi o bucata de biscuite. 
        Sau poti sa gasesti la marginea unei paduri o troita si sti ca e primavara cand iti infloreste in suflet tandretea si dragul.
        Si primavara asta tine atata cat vrei tu, cu conditia sa nu uiti sa dansezi din cand in cand cu umbra ta sau cand e o zi mohorata, neaparat sa agati soarele in varful cate unui copac, apoi sa-l privesti cu ochii mijiti pana iti vine sa zambesti de toate cele rele care fug din gand si din suflet cand intra lumina. Lasa-te gadilat de semintele din buzunar care fac zarva si se agita, gata sa se deschida intr-o explozie de verde si daca te gandesti la cat de departe esti de casa, opreste-te in fata unei troite si acasa vei fi. 

3 comentarii:

  1. "sa nu ma sperie faptul ca nu-i vad sfarsitul, dar sa deschid ochii mari la cate intalnesc in cale"

    zic cei mai înţelepţi: important este drumul, Calea, a o strabate, si nu ceea ce gasesti la capat :)

    RăspundețiȘtergere
  2. "Calatoria de o mie de mile începe cu un singur pas", mai zic inteleptii. Pasul ala pe care-l faci gandindu-te la drum, nu la destinatie :)

    RăspundețiȘtergere
  3. pentru ca aceiasi înţelepţi stiu ca:
    e suficient sa faci primul pas iar ... lumea toata a ta va fi (si va face ceilalţi 6 pasi catre tine) :)

    RăspundețiȘtergere