joi, 10 martie 2011

Copilaria unui sfant - Arsenie Boca

Unul dintre cei mai mari duhovnici si teologi ai Romaniei, este parintele Arsenie Boca, sfantul Ardealului. Despre vindecarile miraculoase pe care acesta le savarsea, despre cuvintele pline de intelepciune cu care ridica sufletul credinciosilor au ramas marturiile a sute de oameni. La Vata de Sus, locul nasterii lui Arsenie Boca, Primaria comunei a ridicat o troita spre vesnica sa pomenire.

"Copilaria lui Zian se va fi desfasurat in linistea si aerul curat de la Bujoara. Pe vremea aceea, nu erau jucarii, nici radio, nici televizor sau calculator, nici distractie la mall. Universul sau va fi fost cel al florilor si al padurii. Muzica sa, cantecul pasarilor. Prietenii sai vor fi fost animalele: oi, capre, vaci, cai, caini... Sus pe deal, chiar si prezenta altor copii putea fi o raritate. Poate asa se explica ca a iubit mai mult tacerea. "Vorbirea mi-a fost urata, de cand ma stiu. Chiar numele calugaresc l-am ales pentru ca Avva Arsenie isi alesese nevointa tacerii, prin care s-a desavarsit interior", va scrie in autobiografia sa.


Casatoria dintre Iosif si Crestina, parintii Parintelui, este inscrisa in registrul de stare civila al comunei Vata, la 7 noiembrie 1909. Asadar, cu o saptamana inainte de inceputul postului Craciunului. Tatal, Iosif Boca, nascut la Brad, pe 24 februarie 1881, din parintii Petru si Teodora Boca, era pantofar. Crestina, nascuta la Vata de Sus, pe 30 octombrie 1892, din parintii Gligor Popa si Pascuta Maris, era casnica. Primul lor copil a fost botezat pe 16 octombrie 1910, cu doua nume rare: Zian Valean. Zian pare a fi o forma locala a lui Ioan. Vine, probabil, de la Sanzian, ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, sarbatorita de crestini la 24 iunie. Cat despre Valean, cel de-al doilea nume, profesorul Sabin Ionel, autorul cartii "Comuna Vata la aniversare", crede ca el reflecta dorinta parintilor ca pruncul sa aiba parte de belsug, intrucat locuitorii Muntilor Apuseni, obligati de vicisitudini istorice sa traiasca secole la rand pe inaltimile dealurilor si ale muntilor, unde se simteau mai in siguranta, ar fi aspirat in adancul sufletului lor spre vaile manoase ale raurilor.


Astazi, casa de pe dealul Bujoara, in care au locuit Iosif, Crestina si Zian Boca, alaturi de bunicii din partea mamei, Gligor si Pascuta, nu mai exista, dar mai sunt in apropiere cateva case batranesti, o sura si un grajd, toate de lemn, care ne vorbesc despre viata de acolo, in urma cu un veac. Nu era curent electric si nu este nici azi. De jur imprejur, doar dealuri cu iarba si flori, tufe de zmeura si mure, pomi fructiferi - meri, peri, caisi, piersici, gutui, padure de stejar, mesteacan si fag. Clima este blanda. Timpul parca s-a oprit, incat expresia lui Lucian Blaga - vesnicia s-a nascut la sat - are aici deplina acoperire. O priveliste paradisiaca ne bucura ochii si sufletul. Ni-l putem inchipui pe bunicul Gligor, zicandu-i micutului Zian:


"Ma, copchile, pe Dumnezau, noi oamenii nu-l putem vedea, dar El, Atoatefacatoriul, ni se descopera in zidirea Sa. Vezi tu soarele, muntii, dealurile, pomii...? Vezi?... Pe toate, Dumnezau le-o facut. Zidirea intreaga marturiseste intelepciunea si puterea Facatoriului. Vezi, tu, cata frumusete o pus Dumnezau, aci la noi!... In muntii nosti ii aur, fier, carbune, piatra. Si pe om l-o facut Dumnezau sa stapaneasca si sa grijasca de toate ale Lui. Si-aci, la Vata, is izvoare cu apa calda, ca sa se tamaduiasca oamenii de boala si neputinta. Tu, ma cochile, sa faci rugaciunea in toata dimineata si sara. Ca Dumnezau nu-i niciodata prea sus, ori prea departe, ca El salasluieste si-n inima omului. Si de vei fi cuminte, Insusi Dumnezau o sa ti s-arate. Ca dara Mantuitoriul nost, Domnul Iisus Hristos, ne-o zas: "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezau."

Despre copilaria lui Arsenie Boca, un articol amplu in ultimul numar al revistei "Formula-AS".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu