S-a scris mult, s-au dat interviuri, Gabriel Liiceanu s-a rigidizat inutil denumind-o pe autoare "capra metafizica", Nora Iuga e si ea critica (dupa prea mulţi ani - considera ea - s-a îndepartat prea critic si prea banal de iubirea trecuta ...). Francezii au refuzat sa publice cartea, au invocat fel de fel de chiţibusuri de drept de autor extins, au interzis ca unele scrisori sa fie reproduse. Pudibonderie sclerozata ...
 |
| Cioran si Friedgard |
Cartea nu intra în detalii. Eventual se pot face supoziţii cât de departe a înaintat relaţia lor. Mai târziu, într-un interviu, Friedgard va clarifica:
"Ruptura a survenit cînd am făcut cunostintă cu Simone Boué, partenera sa de viată. Ne-am simpatizat din prima clipă si deodată era clar că nu voi mai putea scrie epistole confidentiale si secrete, că episodul prim al relatiei mele cu Cioran apartinea deja trecutului. Nu am dorit de altfel să ridic la un nivel sexual relatia noastră dar dacă totusi, aceasta s-a întîmplat, a fost si fiindcă Cioran căzuse de la început pradă unei asemenea obsesii încît eu am crezut că trebuie să-i vin în întîmpinare. Dar în scrisorile mele l-am lăsat să înteleagă fără echivoc că nu-l mai pretuiam din această pricină; dimpotrivă eram chiar furioasă că m-a pus în situatia de a converti erotismul în sexualitate, ceea ce nu dorisem să se întîmple... Asa încît a fost minunat că am putut-o cunoaste pe Simone si că fără a-l jigni pe Cioran, puteam avea si un motiv de a nu mai continua nici într-un caz să actionez în spatele ei."
 |
| Friedgard, Simone, Cioran |
Trec primii ani, tensiunea erotica scade inevitabil, ramâne fascinaţia intelectuala, prietenia, lungile convorbiri telefonice se reduc si ele. Binomul se largeste, Simone Boué devine si ea prietena lui Friedgard.
Interesante mai-mereu scrisorile dintre cei doi, deloc banale, deseori surprinzatoare, pline de referinţe de lectura, de observaţii fine, de spade încrucisate elegant ...
Anii se scurg, Cioran se pregateste de "marea trecere", între cele doua ultime iubiri ale sale. Mari iubiri. Sau mari pe masura supra-omului Cioran ? Omul care, neconvorbind natural cu Divinul, aproape negându-l, a re-creat supra-omul ca o cale de re-apropiere de Dumnezeu ... cum ne spunea alt înţelept român (Petre Ţuţea).
Daca nu ar fi existat Friedgard, ar fi trebuit inventata. Fie si numai de a-l simţi pe Cioran mai aproape, în dimensiunea unui Om supus si el iubirii, de ce nu ... erosului, suferinţelor.
Cat de sugestive fotografiile! Ma uitam, comparativ,la pozitia mainilor, la privirea de dincolo de privire...Superbe! Si atat de ...personal comentariul, aproape...autoreferential.
RăspundețiȘtergeresi fiindca trebuia sa fie ceva intre cei doi..a fost Simone :)))
RăspundețiȘtergereO gura enorma, de filozoafa tanara dar putin trecuta, care l-a cautat si agatat (si atzatzat) pe filozoful batran aproape de Alzheimer, care i s-a daruit filozofic si oh, atit de nefilozofic. Ce rafinati Francezii, ce inteligenti ca au refuzat sa-i publice trivialitatile "creative", si cat de logic apare acum faptul ca unele dintre marile noastre valori au preferat Franta malurilor Dambovitene.
RăspundețiȘtergereIar poza, asa cum a observat Anonim, foarte sugestiva -- Simone "era" intre cei doi, cu ochii inchisi si bratele incrucisate (proiectand subtil nedorinta sa comunice cu "prietena binevoitoare").
Ce bine a intuit-o Simone pe cea cu care se imprietenise de nevoie, si care a desfiintat, pentru 15 minute de celebritate, aura marelui pesimist.
..minunata intamplare aceasta intalnire,chiar si Cioran,Negatia intrupata ,avea nevoie de o ..intunecare a mintii datorata indragostirii! Cine o condamna pe F trebuie ca mai are de invatat de la viata, asta daca este acasa si deschide usa cand il cauta Intelegerea!
RăspundețiȘtergerePoate a te indragosti inseamna (si) accederea cea mai simpla la o alta invatatura a vietii.
ȘtergereCioran a avut nevoie de aceasta dragoste / relatie in aceeasi masura ca filozoafa cu "o gura enorma".