Eu sunt vrajitorul cuvintelor,
cel care framanta silabele cu sangele lui.
Eu sunt vrajitorul luminii,
cel care inchide intunericul
in samburi de cirese amare,
cel care aduna ploile
in matca raurilor,
cel care seaca izvoarele lacrimilor cu saruturi de soare.
Eu sunt vrajitorul
care face cuvintele sa cante
sub frunti innegurate...
Te astept pe tine,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbra care se furiseaza pe sub ziduri,
cautand un om...
Sunt aici ducand cu mine
rani de dor,
tinand in mana
fluturii albastri ai noptii
in care ne atingem doar sufletele.
Sunt aici sa inteleg
de ce se ivesc zorii atat de tarziu.
Sunt aici sa te invat adevaruri
ascunse in seminte de mac.
( Lelia Mossora )
6 august 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu