miercuri, 25 aprilie 2012

Film: Intoarcerea (Vozvrashchenie - 2003, Andrei Zviagînţev)

Provenit din noua scoala rusa de film, Andrei Zviagînţev calca apasat pe urmele titanilor care l-au precedat.
Intoarcerea (The Return) este un film robust, dur, de o intensitate emoţionala specifica marilor maestri ai filmului rus.

Tatal, disparut din viaţa familiei, se întoarce pe neasteptate, dupa 12 ani. Baieţii, Ivan si Andrei îl asteapta dar îl si resping. E un strain. El, tatal, le arata cum este un barbat. Ii duce cu el într-o calatorie. Este o calatorie iniţiatica.

De obicei, într-o astfel de peregrinare, îl cunosti mai bine pe cel de lânga tine, îl poţi urî, îl poţi iubi, redescoperi. Tatal si cei doi fii adolescenţi, Ivan înca copil, vor parcurge condensat anii pierduţi din viaţa lor. Asprime, uimire, furie, dezolare, viaţa, ... , moarte.

Se vor întoarce, altfel, maturizaţi brusc ... O fotografie alb-negru îi decupeaza din memoria copilariei, mama, tata, ei doi mici ... Tacere, instantanee alb-negru, clipe prinse în clepsidra durerii.

Film deosebit, capodopera a noilor timpuri, o drama premiata cu Leul deAur, Veneţia, 2003.

P.S. Filmul debuteaza cu o secvenţa interesanta: un grup de copii-adolescenţi, din care fac parte si cei doi fraţi, se arunca pe rând de pe un fel de trambulina în apa. Andrei, mai mare se arunca si îi spune si fratelui sa o faca, sa nu râda ceilalţi de el. Ivan nu se va arunca.
In plan real, cu puţin înainte de premiera filmului, actorul Vladimir Garin, interpretul lui Andrei, fiind într-o barca cu un prieten, s-a aruncat în lac (unde s-a si filmat) la îndemnul unor fete din zona. A murit înecat la doar 16 ani.

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Film: Deodatã (Underbara älskade - Suddenly - 2006)

O surpriza extrem de placuta, filmul suedez "Deodatã". L-am cautat din curiozitate: în rol principal un actor excelent, Michael Nyqvist, admirat deja în extraordinarul film "As it is in heaven".

Pretextul filmic este simplu: o familie, el-ea se iubesc, au doi copii, baieţi (12 si 17 ani). Accident. Mor mama si baiatul cel mic.

Incepe o lunga cursa de recâstigare a normalitaţii, a zâmbetului, a dialogului, a încrederii în sine, în lume, într-un viitor. Se desfasoara în faţa ochilor nostri o poveste linistita în aparenţa, pe fundalul unor locuri care te predispun la reculegere, la ... iubire, la uitarea cosmarului.

Soluţia în aparenţa este simpla. Cei doi, tata si fiu, se vor împaca cu trecutul ... iubind. Nu, nu va fi atât de simplu. Vor trebui sa se înţeleaga, mai întâi pe ei însisi, mai apoi sa dialogheze, sa urle, sa plânga, sa nu se urasca ...


Regizorul Johan Brisinger nu este invaziv, ne permite sa fim martori si participanţi la regasirea celor doi, la actul atât de uman al constientizarii si mai apoi al împacarii cu celalalt dar si cu destinul ...


Secvenţa incendierii barcii parca simbolizeaza arderea durerii vii, acceptarea, pasul înspre un mâine mai normal ...
O altfel de poveste, dar la fel de intensa emoţional precum deja amintitul "As it is in heaven". Cu alte cuvinte o alta capodopera venita din Scandinavia, din Suedia. Nota maxima :)



Film: Fata fara zestre (A cruel romance - 1984 - Eldar Ryazanov)

Film exemplar, film de ... dragoste, "Fata fara zestre" îsi pastreaza inalterat fascinaţia chiar si dupa 28 de ani.
Un regizor special, Eldar Ryazanov, actori superbi (Nikita Mihalkov într-un regal actoricesc greu de uitat, la doar 39 de ani).

"Fata fara zestre" face parte din lunga galerie de filme rusesti care redau sapoarea uitata a vieţii când existau înca nobilimea, clasele "înalte", dar si casta servitorilor, ţiganilor lautari. Un imperiu pierdut. Cu moravurile sale, cu dramele, bucuriile, personajele sale. Decupaje din alta lume.

Aduce aminte de "Piesa neterminata pentru pianina mecanica", dar si de "Câteva zile din viaţa lui Oblomov".
Si, în acelasi timp, este unicitate, poveste tragica, speranţa, fascinaţie.

Un asemenea film nu se poate povesti. Se poate aminti atmosfera, tragismul unei povesti de iubire, pasiunea. Ridicolul dus la extrem, fanfaronada, ironia devastanta, bataia de joc, dar si frumuseţea, placerea muzicii ţiganesti, ochi cautându-se flamânzi ...

Un vapor pluteste pe Volga, ultimele acorduri de chitara se sting, o ceaţa densa se asterne încet-încet peste o poveste de neuitat. Dar anii trec, uitam tot si toate ... si povestea se va relua în alt colţ al lumii, cu aceleasi speranţe, poate cu alt final ...poate nu ...