miercuri, 28 ianuarie 2009

Half a smile away

         O noua dimineata, cu miros de cafea, cu ganduri colorate ca aripile de fluture si la fel de gingase. Eram sigura ca e soare afara, pentru ca il simteam in mine, ii simteam fiecare raza inundand cu lumina cotloanele sufletului, dar cand am aruncat privirea pe geam,am vazut nori. "Nu se asorteaza cu starea mea de spirit", bombaneam in gand.
        Mi-e dor acum de diminetile de vara cand leneveam in pat pana razele soarelui ajungeau filtrate prin jaluzele langa perina mea, incercam sa prelungesc dulcea lenevire, si ma mutam cu perina pana in marginea patului. Imi promisesem ca ma voi ridica in clipa cand soarele imi va lumina obrazul.
         Ieseam apoi pe prag, acela era insorit si deja caldut, simteam sub picioarele goale, sub maroul vopselii caldura ce va veni peste cateva ore doar. Acolo imi placea sa stau sa ascult, cu picioarele stranse la piept, fiecare sunet incercand sa il identific. Uite, acum, aud tusea infundata a bunicului meu, usa care scartaie e de la gradina si pasii aceia sunt cu siguranta ai bunicii mele. Daca inchideam ochii, ii vedeam in cel mai mic detaliu, stiam exact fiecare rid unde isi are locul, fiecare zambet il cunosteam, si privirea lor calda o stiam asa de bine.
         Tot mai rar reusesc sa mai simt linistea de atunci, din copilarie, parca aerul nu mai miroase la fel, parca lumea e stravezie, au fugit culorile, sau doar din ochii mei s-au calatorit. As vrea sa mai pot sta pe acelasi prag, sa ma fac mica si sa ascult, sa regasesc toate sunetele, oamenii dragi care acum pasesc doar pe varful degetelor in jurul meu, in amintirea mea... le simt trecerea, le simt atingerea, dar nu le mai aud pasii, si mi-e dor, mi-e dor...
         Si acum trebuie sa ma ridic, ma asteapta viata, uite acolo, cu primul pas pe care il fac. In toata goana asta cotidiana ma voi mai opri din cand in cand sa mai mangai cu sufletul amintirea celor dragi, usor insa, nu vreau ca palma mea sa le intrerupa zborul, ii voi mangaia pret de alta clipa pe cei care sunt inca in viata mea, care umplu de lumina si tandrete sufletul meu. Cred ca acelasi inger ne tine in brate acum.