Film: The City of Your Final Destination (James Ivory - 2009)

Am ezitat sa-l vad. Pus eventual în categoria filmelor amânate, de rezerva.

A fost o surpriza. James Ivory a conceput un film care aminteste de arta maestrilor cinematografiei ruse: Nikita Mihalkov în special (Câteva zile din viaţa lui Oblomov, Piesa neterminata pentru pianina mecanica).

Atmosfera este tipica acelor spaţii unde timpul nu mai are valoarea strict fizica. Si ce spaţiu poate întruchipa mai bine dezideratul unei fiinţari aproape diluate, pierdute între vise, magie si exotic ? America de Sud, precum odata (înainte de cataclismul comunist) Rusia imperiala, Rusia paradoxala a filozofilor ori exaltarilor mistice.

Pretextul este obţinerea autorizaţiei scrierii unei biografii a unui oarecare scriitor uruguaian, din partea familiei. Tânarul profesor pleaca în Uruguay. Lasa acasa iubita-decisa, femeia-puternica. Si se sufunda în alta lume, în alt timp. Unde poate dori liber, unde este El, unde traieste. Si iubeste.

Personaje complexe, o saga care curge linistit, într-un timp dilatat, joc actoricesc de excepţie. Anthony Hopkins, Charlotte Gainsbourg, Omar Metwally. Un film ce merita a fi vazut, un film care nu îsi cauta spectatori grabiţi, un film despre visare, spaţiu, timp ... dragoste. O încântare.

Film: Pas în doi (1986 - Dan Piţa)

Revad cu placere "Pas în doi". Dupa 25 de ani de la premiera, filmul si-a pastrat prospeţimea, chiar daca a fost realizat în fostul regim apus (doar cu numele în parte).

Regizorul Dan Piţa, autor al unor filme remarcabile în epoca (Concurs, Faleze de nisip), a creat o serie de personaje extrem de vii, a stiut sa împleteasca emoţia cu başcalia, iubirea cu umorul, ritmul alert cu scenele lungi deloc plictisitoare.

Un grup de tineri, cu probleme si iubirile lor, dincolo de sistemul în care fara voia lor traiau, îsi cautau destinul, normalitatea, viaţa. Personaje splendid întruchipate de actori de prima marime: Claudiu Bleonţ, Ecaterina Nazare, Anda Onesa sau excelentul Petre Nicolae. In alta cinematografie si alte timpuri, poate ar fi fost cu adevarat celebri.

De menţionat coloana sonora, absolut superba, marca Adrian Enescu, care ajuta plasarea filmului într-o zona a realismului magic.

Filmul îmi aminteste ca încarcatura satirica - în anumite momente - de "Croaziera" lui Daneliuc. In Croaziera satira era în prim-plan, în schimb Dan Piţa o mânuieste pentru a-si refuza melodrama, excesul emoţional.
Pe undeva îmi aminteste de alt film celebru în epoca: "Moscova, nu crede în lacrimi" (Oscar pentru film strain în 1981). Relaţii, tineri, sistemul de abia zarit .. care nu putea sa se interpuna direct în destine.

"Pas în doi" a primit o menţiune de onoare la Berlin în 1985 în secţiunea Ursul de argint.

Film: Mr. Nobody (Domnul Nimeni - 2009 - Jaco Van Dormael)

Undeva în viitor, ultimul om muritor îsi asteapta sfârsitul. Nu se stie nimic despre el, este o curiozitate.
Va fi supus hipnozei, spre aflarea detaliilor unei lungi vieţi. Si începe asa o lunga calatorie, în universul destinului Omului.

Ce s-ar fi întâmplat daca as fi ales varianta 1 sau 2, cum s-ar fi desfasurat viaţa, consecinţele alegerilor, magia întâlnirilor cu femeia prefigurata din copilarie ... Vieţi paralele, dorinţe, reluarea aceluiasi fir de dinaintea rupturii.

Un mozaic fascinant, care satisface nevoia de complexitate si enigma, actori excelenţi (în prim plan Jared Leto). Emoţia cedeaza totusi scena raţiunii puse în slujba descâlcirii planurilor suprapuse. Si desigur tentaţiei cautarilor filozofice: predestinarea vieţii, liberul arbitru, imposibilitatea navigarii în timp.

Si daca sub hipnoza s-au împletit real cu imaginar, viaţa proprie cu cea imaginata aievea ?

Film: Gagma napiri (The other bank - 2009 - George Ovashvili)

Este vorba de un film georgian, bine construit, cu o profunzime care aminteste scoala de film rusa.

Regizorul George Ovashvili povesteste o parte din tragedia zonei: conflictul din enclava Abhazia, urmarile razboiului fratricid ce au urmat dezmembrarii imperiului comunist sovietic. O familie georgiana - mama si fiu, fuge din enclava de teroarea razboiului ajunge pe pamânt georgian, la Tbilisi. Tatal ramâne în Abhazia. Viaţa nu este usoara, mama face compromisuri, iar baiatul se decide sa îsi caute tatal.

Incepe astfel o calatorie înspre origini, spre orasul din Abhazia. Ura si amintirile razboiului sunt peste tot, folosirea limbii georgiene este pacat capital. Speranţele baiatului de a-si regasi tatal sunt umbrite când afla ca la rându-i si-a întemeiat o alta familie, alţi copii ...

Filmul pastreaza un bun echilibru, îsi refuza tentaţia dramatizarii în exces. Este o oglinda a realitaţii crude prin ochii unui copil maturizat cu repeziciune dar care-si pastreaza intacte puritatea si speranţele.