Mi-am dat seama ca verbul care ma caracterizeaza cel mai bine e "a astepta". Trec prin viata asteptand mereu cate ceva. Mai angoasanta decat asteptarea nu cred ca e decat tacerea, tacerea aceea care se lasa greu atunci cand tu ai mai multa nevoie de raspunsuri. Atatea intrebari fara raspuns, atatea raspunsuri care asteapta o intrebare.
Si totusi, am atatea motive de fericire. De ce? Pentru ca asteptarea ma face mai puternica.. pentru ca cineva mi-a daruit un zambet azi... pentru ca (re)invat cuvinte pe care le uitasem... pentru ca si azi imi hranesc sufletul cu frumos... pentru ca norii scriu povesti albe in absenta soarelui... pentru ca nu mai trebuie sa-mi iau ramas bun, cei dragi s-au oprit in suflet, si vor ramane.
De ce sunt fericita? Pentru ca intre cer si pamant, sufletul meu e curcubeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu