"Nicaieri, în nici o tara, n-am ascultat o chemare mai melancolica, mai sfâsietoare ca a tocilarului din Lisabona. Mesterul acesta obisnuieste sa-si vesteasca trecerea pe strazi suflând într-un nai scurt câteva sunete de o tulburatoare tristete, lungi, sovaitoare si sugrumate brusc într-o chemare ascutita, ca un cântec ranit. Tocilarul îsi fluiera deznadejdea mai ales în dupa-amiezele calde, când soarele adoarme marii arbori si o boare sticloasa se prelinge pe caldarâmuri. Parca ar fi ultimul om viu petrecându-si jalea într-un oras parasit.
Si iarasi îl aud catre apusul soarelui, când vazduhul îsi recapata transparenta si începe sa fumege arborii bine mirositori. Este fara îndoiala cea mai reusita experienta a lui saudade."
(Mircea Eliade - Memorii 1907 - 1960)
Ei da, saudade. Sentimentul de dor, de tristete, de zbor intrerupt undeva la jumatate, neputinta de a umple absenta cuiva cu uitare. Numele Cesariei Evora e sinonim cu saudade, se spune ca nu oricine poate canta fado, doar cei care au inima plina de acel dor nedefinit o pot face, doar ei pot da glas la acel saudade cutremurator, strigandu-si prea plinul inimii, dorul de acum si pe cel de peste o mie de ani.
RăspundețiȘtergereCei atat de firesti cu trecutul lor pot transforma sentimentul despartirii intr-o continua regasire.In muzica, in munca, in natura, in scris, in copii, in tot ceea ce e firesc... Saudade, o jale aproape murmurata cu gandul departe, impingand regretul pana la nivelul atomic al neimplinirii..are exact forta dorului romanesc care este plamadit din acelasi foc launtric..
RăspundețiȘtergereMiss Perfumado,prin simplicitatea si firescul ei da acel sens de apartenenta suferintei si dorintei neimplinite.
O ascult pe Maria Tanase si o simt inca vie si dupa ce ultimile acorduri s-au pierdut... "As ofta sa-mi iasa focul/Nu ma lasa nenorocul,/As ofta sa-mi iasa para/Nu ma lasa inimioara!/Iarta-i Doamne pacatul, cui i-a lasat oftatul!"
Multumesc de Bun venit!