Ce vină are ziua că-i plină de lumină?
Iar omul are vină că se întoarce-n tină?
Ce vină are pomul că s-a umplut de flori?
Ce vină are cerul când se adună nori ?
Ce vină are ploaia că-i plină de rodire,
Iarba care creşte, flori mirositoare,
Freamătul pădurii în prag de înserare...
Ce vină au acestea de nu le preţuim
Şi pentru acestea toate de ce nu mulţumim?
Ce vină are luna când luminează nopţi?
Îar toamna e vinovată că strugurii sunt copţi?
Ce vină are râul ce se revasă-n mare
Şi soarele ce vină îi găseşti că tot răsare?
Iar cântecul de păsări cu ce e vinovat?
De omul pe-aste toate le umple de păcat?
În dar le avem pe toate spre a noastră folosire.
Atunci de ce avem ură şi n-avem doar iubire!
Dorina Stoica
Poezie ortodoxa
luni, 19 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu