Film: Hævnen - Intr-o lume mai buna (2010 - Susanne Bier)

Avem de a face cu o regizoare speciala. Din deja afirmata scoala scandinava. A unor regizori care vad lumea, aceeasi lume, altfel. Sa fie doar "vina" colosului Ingmar Bergman ? In filmele lor observi inobservabilul. Te "obliga" pe tine spectator sa iesi din hainele strâmte, rigide, ale unei educaţii conformiste. Sa gândesti, sa suferi, sa simţi, sa înţelegi dureros legile moralei, ale spiritului.

"Hævnen" (In a better world) ne istoriseste povestea unor oameni obisnuiţi. In prim-plan doua familii, o mica asezare. Familia X: tata, mama, fiu. In prag de divorţ, tatal doctor chirurg voiajeaza des în Africa. Copilul: sensibil, usor nesigur, ţinta predilecta a unui grup de elevi pusi pe harţa. Familia Y: mama de abia decedata, tata, fiu. Inca sub impresia dispariţiei mamei. Copilul: trauma pierderii mamei, refuzul de a accepta compromisul, relaţie încordata cu tatal.

Intâmplarile, aparent banale, conduc la interogaţii fundamentale. Razbunare /justiţie sau iertare ? Iertarea este posibila la modul absolut sau trebuie sa fie condiţionata de "îndreptarea pacatosului" ?

Doctorul chirurg, în Africa, în mijlocul durerii, saraciei, crimelor, sângelui. In ţara sa, sub privirile fiului si a celuilalt copil, a primit palme de la o bruta. Nu a reacţionat, a cerut explicaţii si a fost din nou agresat. In Africa va salva liderul unei grupari criminale, îsi va face datoria de medic. Si totusi, în final, primind o altfel de palma de la criminal, îl va lasa în mâinile victimelor sale.

Cei doi copii vor învaţa direct limitele iertarii, razbunarii. Poate nu vor învaţa lecţia absoluta. Poate nici noi, spectatorii. Susanne Bier ne lasa dificila sarcina de a gândi, de a contempla posibilele soluţii morale. Si ne-a daruit si o imagine de film splendida.

Filmul a primit Oscar-ul pentru cel mai bun film strain al anului 2010, Globul de aur, alte premii. Meritat.