Imagine retro, romantic-romanţioasa, Parisul, nostalgiile belle-epoque, scriitori, pictori, frumoase doamne si domniţe. Plonjare în planuri temporale succesive, negarea prezentului, nostalgii. Dar si realitatea anului 2010, pragmatismul opus visarii, ipocrizia si falsitatea din faţa carora încerci evadarea. Unde, daca nu într-un trecut fascinant, pe urmele unor Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway, Picasso, Dali ... si mai departe în timp Degas, Toulouse-Lautrec, Gauguin.
Farmecul unui Paris deja legendar, strazile si cafenelele sale, femeile, inspiraţia orelor nocturne, un univers suficient siesi ...
La rigoare, Woody Allen ramâne la suprafaţa lucrurilor, obisnuit mai mult cu caricatura, paietele, spuma valurilor. Actorii defileaza cuminţi, fara efort, poze miscatoare pe fundaluri frumos-colorate.
E bine sa mai vezi si câte un asemenea film: ţi se face dor sa reiei capodoperele celei de a saptea arte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu