Aproape de cumpana dintre ani, noi toti, facem o trecere in revista a anului care a fost, visam la anul care va veni, ne cresc sperante in priviri si lumina zorilor de zi o strivim intre pleoape. Simtim ca maine va fi mai bun, mai frumos, ca maine, lumina nu va fi asa de rece, ca visul de noapte il vei rupe si purta in zi. Totul e altfel cand poti auzi glasul acela firav din tine care spune "poti, uite ca se poate, mai fa un pas... si inca unul". Si faci un pas, apoi dureros altul, mai schiopatand, mai falfaind din aripi, simti ca viata merita sa fie traita. Aceasta este Speranta.
Cand nu mai poti crede in tine, cand pui la indoiala tot ceea ce esti, tot ceea ce te defineste ca om, cand nu poti vedea dincolo de lungimea privirii iar intre tine si tine insuti e o prapastie pe care nu mai stii cum sa o treci si cu ce sa o umpli, priveste in jur, invata sa daruiesti, sa faci gesturile acelea marunte care te fac fericit si pe tine si pe altii. Multumeste celorlalti pentru gandurile lor bune, pentru cuvintele care te-au ridicat, prinde mana care ti se intinde si zambeste din tot sufletul.
Cred ca nu exista fiinta mai trista ca cea care nu mai spera, care se blazeaza si ia la modul fatalist fiecare zi care vine. Dar e de ajuns "acel" cuvant, un gest, o emotie pe care o simti in suflet, e destul sa iti arunci privirea in tine, sa asculti cu atentie, da, sa te asculti cu atentie, ca viata sa se imbrace in culori. Invata sa "privesti" oamenii, amintindu-ti cum te-au facut sa te simti, cum le-ai perceput sufletul, pentru ca frumusetea asta e, trece dincolo de oase, dincolo de piele, dincolo de varsta. Asta sa ne amintim despre ceilalti, cum au stiut sa ne umple sufletul, si cum am stiut noi sa le atingem sufletul.
Refuz sa fac parte dintre cei invinsi, mai e multa iubire si multa caldura in sufletul meu de daruit, franturi de curcubeu, de lumina, daruiesc prin fiecare zambet, in fiecare gest, zi de zi. Simt mana care atinge incet umerii mei si imi da putere, e de ajuns putin pentru a ma face fericita. Si inca ceva, zambesc.. mult, cu tot sufletul, cu toata fiinta, zambetul alunga norii de pe chipul celorlati si pe cei din sufletul meu. Si cata fericire si cata tandrete e in fiecare clipa cand vezi zambetul inflorind pe fata celuilalt.
Un An Nou plin de lumina, caldura si binecuvantat de Speranta, cei dragi aproape sa va fie, iar voi niciodata sa nu pierdeti calea spre sufletul vostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu