"Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demonstreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."
(Gabriel Garcia Marquez)
Intr-adevar, luam de multe ori ca pe ceva de la sine inteles ca cei dragi sa simta si in consecinta sa stie ce simti pentru ei, consideram ca si "nerostirea" cuvintelor e de fapt un raspuns clar, cum ar putea fi altfel din moment ce cei dragi sunt claditi dupa calapodul sufletului tau.
Am invatat sa zambesc cu ochii, cu buzele, cu toata fiinta, datorita prietenilor mei si spun acum "Da-mi, Doamne, cuvinte si intelepciune sa exprim tot ceea ce simt.."
Unde incepe sufletul lor.. unde se termina.. Atunci cand in priviri imi sadesc zambete nu cred ca as putea sa ii "vad" mai bine nici de ar fi sa ne privim in ochi. Nu v-as vedea chipul, pentru ca sufletul vostru e in lumina, dragii mei, voi faceti o sarbatoare din fiecare zi.
Fericirea e in fiecare clipa in care imi atingeti sufletul, in fiecare zambet cu care veniti mai aproape de mine cu un pas... inca unul.. apoi altul... V-as imbratisa strans acum... si v-as spune cat va iubesc.
simonique :) un bun venit în blogosfera. Sufletele sensibile nu sunt niciodata prea multe. Oriunde si oricând :)
RăspundețiȘtergereLa buna (re)citire :)