Alte reportaje extrem de interesante, emoţionante, care ating toate câte o coarda sensibila a sufletului. Eu ma voi opri asupra reportajului având ca subiect întâlnirea a doua surori, dupa 75 de ani. Desparţite de ororile celui de-al doilea razboi mondial, surorile Alexandra si Xenia Soroţki, se cauta, se roaga una pentru cealalta, spera fiecare din ele ca sora ei sa fie în viaţa.
Dupa 75 de ani, au o zi în care sa-si povesteasca anii în care lipsisera din viata celeilalte, sa-si aminteasca despre parinţi, sa faca o vizita la mormântul lor. Doar una dintre ele fusese acolo cand mama lor s-a stins, dorind-o si pe "cealalta" la capatâiul ei. Amintiri, multe. Pentru Alexandra, ramasa in Bucuresti, un sentiment nou, coplesitor, al apartenenţei la o familie mare, cu o sora, cu nepoţi.
In clipa plecarii Xeniei, Alexandra îi daruieste toate pozele ei. Simte ca asa va putea umple golul zecilor de ani, în plus, e singura acum, nu are cui sa lase nimic din bunurile sale lumesti. A fost mereu ca o flacara aprinsa, a gasit forţa sa spere, s-a rugat pentru sora ei mereu, a transmis ganduri bune, acum, dupa ce a vazut-o, dupa ce a strâns-o în brate, e constienta ca e pentru ultima oara. Timpul e prea putin probabil sa le mai daruiasca înca o zi ca aceasta. Si flacara care-o ţinea în viaţa, pâlpaie. Acum a ramas în întuneric, nu mai vede din clipa în care si-a strans sora în braţe. Batrâneţea, emoţiile prea mari, au orbit-o, la propriu.
Cine doreste sa (re)vadã emisiunea, fragmentul cu cele doua surori, îl poate descarca aici.
duminică, 6 martie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu