The Artist este un film franco-belgian, ajuns - uimitor - sa domine competiţia americana. Principalul contracandidat "Hugo" al lui M.Scorsese. Jenant pentru Oscar. "Hugo", un film pentru copilandri cu atât de trâmbiţatele efecte speciale, 3D samd.
Sa revenim la The Artist. Redescoperirea puritaţii cinematografului de la începuturile sale. Simplitate, linii clare, carisma, amuzament, dar si profunzime, sentimente puternice, zâmbet. Este pur si simplu o imersiune în anii 20 ai secolului trecut, ai filmului mut aflat la confluenţa cu apariţia sonorului ... Drame, apusul unor cariere si explozia altora.
Un faimos actor al filmului mut este detronat peste noapte din preferinţele publicului: apare filmul sonor, se auto-exclude orgolios din noua tehnologie. In paralel urca steaua unei tinere admiratoare, care îi ia locul pe afisele cinematografelor. Decadere, dar si iubire, marea criza din 1929, renasterea ...
Imaginea, muzica, scena, respecta fidel anii filmului mut. Povestea este narata simplu, convingator, fara multe cuvinte, fara prea-multele cuvinte ale prea-multora filme moderne.
Stralucirea filmului vine din interpretarea extraordinara a actorului principal Jean Dujardin (o expresivitate si mobilitate rara, poate tipica actorilor francezi) dar si a actriţei Bérénice Bejo (de o naturaleţe si o spontaneitate încântatoare). Experiment interesant, reîntoarcere nostalgica la izvoare.
Si totusi, desi este mult peste "Midnight in Paris" (nominalizat si el la Oscar, pe alocuri plictisitor ...), nu vorbim despre o capodopera. Regia, desi discreta, are marele merit de a recrea atmosfera tipica anilor de aur dar si naivi ai filmului hollywoodian. Este totusi un spectacol excelent, nu trebuie ratat.
