Un film care evolueaza fara scaderi pe toata lungimea lui. Intr-un gen care amesteca umorul spumos cu nostalgia, amintirea nedreptatilor cu revansa, drama cu comedia, trecutul comunist cu prezentul tranzitiei si cu speranta viitorului.
O realizare perfecta venind din partea regizorului altui film important ("Train du vie"), care reuseste sa dozeze cu maiestrie ritmul spatiului balcanic, umorul yiddish (Radu Mihaileanu are si origini ebraice) în povestea unui director de orchestra rus trimis pe linie moarta de ultimul dictator clasic sovietic (Leonid Brejnev).
Andrei Filipov are ocazia unica de a dirija din nou (el care fusese fortat sa se ingrijeasca de curatenia teatrului unde stralucise ani în urma). Incepe o cursa contra-cronometru in care emotiile se impletesc cu umorul, burlescul cu farmecul muzicii, amintirile cu puterea prezentului.
O încântare pentru suflet, dar si ocazia unor portii de râs pantagruelice. Muzica extraordinara se adauga calitatilor unui film cu adevarat de neuitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu