Hai sa ne desenam cuvinte frumoase
la margini de zâmbet.
Acolo,
unde zilnic
facem pasi de echilibristica
cu fiecare sentiment.
Mi-am udat radacinile cu viata si
am asteptat;
Inflorirea,
sau ruperea din tine.
Adorm,
cu radacinile înfipte adânc
în carnea ta.
Sângerându-te.
Transformându-ma
în visul în care
sa-ti fiu
îmi e de ajuns.
(simonique)
joi, 3 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu