"Those who look for the laws of nature as a support for their new works collaborate with the creator" (A.G.)
Nu sunt o împatimita a verbului. Ma simt confortabil în necuvânt. Dar, uite, un film mi-a reinviat trairea. "Am fost acolo", am spus cu o voce alterata de emotie si am inchis ochii. In fata mea, Sagrada Familia. Acolo as plasa cuvintele lui Cioran: "Dupa ce mi-am secatuit rezervele de negare, poate insasi negarea, de ce nu as iesi in strada sa strig in gura mare ca ma gasesc in fata unui mare adevar. Al singurului adevar care conteaza. Dar ce e acest adevar, înca nu stiu, cunosc doar bucuria ce-l precede, bucuria si nebunia si frica."
Week-end feminin la Barcelona, cadou de 8 Martie din partea baietilor. Cum niciuna nu descoperisem in noi vreun reper al cuminteniei, am spus DA si am plecat, trei, Doamne, toate trei ... Efervescente, ne-am facut tandari grijile cotidiene, am agatat prozaicul in cui, fiind ferm convinse ca-l vom regasi intact la intoarcere, apoi am umplut frigiderele de acasa si cu zambet larg pictat pe fete ne-am aruncat in lume, gata pentru evadare sau intalnire ...?
Exista artisti autosuficienti, pentru care "Lumea incape intr-un Stil, iar Stilul e Omul". Lista mea s-a mai largit cu un nume: Antoni Gaudi, artist emblematic pentru Barcelona. Intalnirea cu arhitectura lui Antoni Gaudi la Barcelona a fost coplesitoare. Constructii excentrice, uimitoare, sfidand parca gravitatia, linii curbe, ondulate, care curg firesc, pe alocuri ritmuri sincopate, toate formele fiind inspirate din natura, asimetrii fie in distributia maselor de constructii, fie in amplasarea ferestrelor sau a usilor, piatra, fier si ceramica, concavitati, contraste…
Atatea povesti si un singur autor: Antoni Gaudi, supranumit si "arhitectul lui Dumnezeu", s-a nascut in provincia Tarragona, in sudul Catalaniei, la 25 iunie 1852. Avand o sanatate fragila, a stat departe de jocurile copiilor si a petrecut mult timp singur, plimbandu-se si contempland natura. Devine arhitect in 1878. In momentul inmanarii diplomei, Elios Rogent a spus retoric: "who knows if we have given this diploma to a nut or to a genius. Time will tell". S-a impus atat prin originalitate si fantezie fara limite, cat si prin solutii constructive indraznete. La inceputul carierei sale a fost ridiculizat de catre colegi, autoritatile nu au vizat multe initiative care i-au apartinut, considerandu-le prea extravagante, dar a avut si-un protector, in persoana lui Eusebiu Guell, un bogat industrias catalan. Toate operele sale sunt speciale, deosebite si presupun adevarate experiente vizuale care-ti taie respiratia: Palatul Guell, Casa Calvet, Casa Mila, Parcul Guell si halucinanta Sagrada Familia, simfonie neterminata, careia i-a daruit 43 de ani din existenta. Maestru absolut al modernismului catalan, si-a petrecut ultimii ani din viata intr-o reculegere religioasa, absorbit de munca, rupt de lume. A disparut la 73 de ani, in 10 iunie 1926, in urma unui accident stupid. Dar arta lui, cu siguranta, este o batalie castigata impotriva mortii.
Nu postez fotografii. Aerul Barcelonei trebuie respirat, iar Gaudi simtit. Dar va invit, la vara, pe Las Ramplas, la un pahar de Sangria. Barcelona, posa’t guapa!
PS: Acasa, copiii lasati in grija tatilor, au dormit la gramada, fara povesti spuse la culcare, au avut doar mese de ciocolata, iar ceaiul a fost un lux pe care nu si l-au putut permite.
Barcelona s-a reinviat pe sine in mod constant.''Barcelona, posa;t guapa'', adica Barcelona, fa-te frumoasa!, este numele unui proiect urbanistic ce presupunea reabilitarea infrastructurii cladirilor
RăspundețiȘtergeredespre ce film e vorba ?
RăspundețiȘtergeresi unde sa plasez paradoxul acestor cuvinte ? "Sagrada Familia m-a dezamagit".
Te astept si pe Echipa de soc, cu impresii de calatorie, nu atat artistic-arhitectonice cat mai ales de om in lume, in alta lume
Am plecat la Barcelona fara sa am nici cea mai mica informatie .( atipic pentru mine).Deci ,nu am stiut ca Sagrada Familia nu e terminata.Comentariul meu se refera la trairea avuta in fata bisericii. Dupa 2 ore de stat la coada, 15 euro intrarea, am intrat intr-o biserica goala!.Mai precis, era o firma de contructii, cu materiale si aparatura de tot felul.Am mai stat o ora la o alta coada, la lift( tot in interiorul bisericii).Am urcat pana la 95 de metri , ca sa cobor imediat , aproape in genunchi. Mi se facuse rau( am rau de inaltime). Nici fetele nu au reusit sa vada mai mult, afara era ceata, plus niste dispozitive necesare constructorilor care opturau vizibilitatea.Deci, Sagrada e extaz cand o descoperi si-ti simti micimea in fata ei, si o agonie , in interiorul ei.A fost nesteptat pentru noi sa vedem o biserica goala.In plus, am pierdut mut timp in interiorul ei, fara sa vedem aproape nimic si timpul nostru a fost extrem de scurt.Odata dezamorsat paradoxul, trec mai departe , la film:
RăspundețiȘtergereE vorba de'' Vicky Cristina Barcelona''...cat despre impresii artistic-arhitectonice, eu asa am simtit ca trebuie sa scriu in elogiu adus acestei minti remarcabile , omului si arhitectului care a invins timpul..multumesc, voi veni cu impresii de la Bruxelles.
cam asta era ideea: aici partea spre artistic, dincolo mai "lumesti", in care poate intra psihologia calatorului, intamplari de voiaj samd.
RăspundețiȘtergerede asta te-am indemnat si dincolo cu partea mundana a calatoriei. Sigur, daca ai dispozitia si placerea sa o faci.
deci, ai mai scris si inainte si nu mi-ai spus. Frumoasa surpriza, sa te descopar. Sa te mai descopar odata. Cat despre Barcelona, asa este : trebuie simtita prin toti porii, respirata, ascultata.Are un ritm aparte, cred ca trebuie sa mai mergi odata, sa pasesti fara graba pe arterele ei.
RăspundețiȘtergere