Cu siguranta ai facut vreo ghidusie în Rai, altfel nu mi te trimiteau tocmai mie. Exasperanta uneori, imprevizibila mai mereu, de multa rabdare aveai nevoie. Iti strangeai aripile la spate în semn de dezaprobare de câte ori îti spuneam ca nu ma intereseaza câti ghimpi voi gasi în suflet, câte rani va trebui sa-mi bandajez, ca sa simt acum ca traiesc. A venit o zi în care nu ai vrut nici macar sa zbori, ti-ai fâlfâit aripile de câteva ori a lehamite, atunci când cuvinte amare îmi rasareau pe buze.
Ti-am invidiat zborul, usurinta cu care aripile tale taiau în jumatati cerul, te-am întrebat ce fel de înger esti tu daca nu îmi poti îndeplini nici macar o dorinta, una singura aveam.. sa învat sa zbor.. Stiam ca te întristez, stiam efectul cuvintelor mele, o vedeam în privirea ta plecata, în aripile care maturau acum podeaua, în pasul cu care te îndepartai de mine.. Si-am simtit ce înseamna tristetea si dorul privind în urma ta.
"Va reveni", "Va fi mereu aici" îmi spuneam cu o urma de neliniste, îngerii ne sunt alaturi o viata, nu? Târziu, în noapte, am visat cerul si înaltimi si aripile tale leganându-ma..
M-am trezit a doua zi cu senzatia a ceva nou, dorit, visat, muguri cresteau de-o parte si de alta a sufletului meu. S-au lungit cu fiecare zi care trecea, mi-au umbrit ochii când erau înlacrimati, mi-au mângaiat sufletul când era trist, ca apoi, sa îmboboceasca aripi înlauntrul meu. De atunci am învatat sa zbor pe cerul inimii.
Mi-e dor însa.. Pipai ca un orb aerul în jurul meu, te caut alaturi, te stiam mereu aici, undeva, în dreptul umarului meu stang. Simteam ca ma iubesti si atunci când fac cele mai mari nebunii, si când vorbesc prea mult si când imi pierd controlul si ranesc.. si ma ranesc..
Azi însa zbor... Concentrata la lucirea alba a aripilor, la suierul vântului despicat de bataia lor, nu ti-am observat silueta decât într-un târziu.Ti-am zâmbit fericita, mi-am deschis aripile larg: "Hai sa zburam împreuna" ti-am strigat.
Nu te miscai. Ma priveai însa zâmbind. Atunci am simtit ca esti "altfel", ceva se schimbase de când ai plecat.. Am realizat apoi ce-ti lipsea. Aripile. Frumoasele aripi albe, aripile cu care ma îmbratisai în fiecare vis. Disparusera acum.. In locul lor, îti sângera inima..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu