Consumismul in care traim, nevoia de a schimba sau a redenumi concepte vechi, ne face sa "modernizam" si credinta. Uitam Cuvantul lui Dumnezeu caruia nu i se poate pune eticheta de modern, sau orice alt atribut, el e vesnic, deci la fel de actual ieri, azi, si maine. In goana vietii cotidiene, se intampla sa raspundem nevoii de iubire, cu o mangaiere absenta, un gest reflex, lipsit de caldura, asta e ceea ce Dumnezeu nu face niciodata cu noi, atunci cand Il cautam din suflet, se apleaca asupra noastra cu dragoste, atent.
Dupa ce toata creatia lui Dumnezeu a fost infaptuita cu un singur cuvant: "Sa fie!", in cazul omului, Dumnezeu a creat trup din tarana, insuflandu-i suflare de viata, "Sa facem om in chipul nostru si-n asemanarea noastra." In om a unit Dumnezeu si cerul si pamantul, eternitatea si vremelnicia.
Tot Dumnezeu ne-a dat cuvantul, cel cu care ne apropiem de El: rugaciunea. Cea din suflet, singura autentica, singura care ajunge la urechile "iubitorului de oameni", cea care-L aduce in suflet si-n viata.
Nepasarea, asa zisii "crestini de duminica" care se bat cu pumnul in piept ca-L cunosc pe Dumnezeu, nu fac altceva decat sa-L exileze aruncandu-ne intr-un vid in care vom trai singuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu