Inca nu stiu de unde si cum sa incep... Oare cu mana care mi se ridica involuntar pentru a face semnul crucii alaturi de Anatolie? sau sa incep cu senzatia ca filmul a fost alb-negru, nu color,pentru ca pe tot parcursul filmului, culorile s-au ascuns toate in sufletul acelui calugar.
Pentru cine inca nu a vazut filmul (si sunt foarte convinsa ca sunt multi), filmul se numeste "Ostrov", regia este a lui Pavel Lunghin. Nici actorii nici regizorul nu au nume sonore au reusit totusi sa creeze o capodopera. Si nu, nu e de vazut intr-o zi in care ne gandim ca vecinii fac galagie, sau la lista de cumparaturi, nici macar nu e de vazut ziua, priviti-l noaptea, in linistea camerei voastre, si lasati culorile lui Anatolie sa va inunde sufletul. Si daca simtiti forta cu care acest om se roaga, si daca reusiti sa simtiti imensa durere pe care o poarta in suflet si CREDINTA care-l face sa fie convins ca poate vindeca un copil, sau poate exorciza demoni, sau chiar mai mult, poate muri atunci cand ii e voia, rugati-va alaturi de el, pentru voi, pentru noi toti, faceti semnul crucii asa cum am facut si eu.
Filmul acesta e povestea noastra, suntem in femeia insarcinata care doreste sa avorteze, in mama care-si doreste vindecare pentru fiul sau, e dispusa sa faca drumul pana la ostrov, dar nu si sa intarzie o zi de la serviciu, in parintele Iov, in egumen care isi iubeste plapuma cumparata in Grecia si cizmele primite cadou. Pe parcursul filmului m-am surprins privind picioarele lui Anatolie, urmele pasilor sai imprimate in zapada. Dar oare erau urmele lui? Eu cred ca nu, pentru ca ingerii nu au nevoie sa paseasca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu